Vorbe!
“DACA O SINGURA PENSIE MILITARA VA SCADEA, EU IMI DAU DEMISIA! ASA IMI CER ONOAREA SI DEMNITATEA MEA DE MILITAR!”


“Atunci Nevoie Mare a mai dat o data cu barda”

 
     Asemeni viteazului din poveste,  mandru, “NEVOIE MARE” ce si-a spus, ia sa mai fac eu un pic de campanie electorala, acu e momentul, de cand il astept eu. Si “i-a traznit” ideea cu “felicitarea”, doar acum e Craciunul, Anul Nou, Boboteaza si Sf.Ion. Numai ca, socoteala lui de acasa, nu s-a potrivit. Iar saracul, “NEVOIE MARE” a fost tradat de  “COZILE DE TOPOR” care mai vrand, mai nevrand  i-au cam incurcat socotelile. 

    Lucrand “la stat”, muncind pe mosie la stapan,  socotind si calculand furibund, trombonind si dand date fantasmagorice la un anumit moment au inceput sa creada si ele (“UNELTELE”), ca “hasnaua asta cu reciclarea pensiilor” a prins iz de flori. Si cum lor “nici gura nu le miroase”, i-au pus la dispozitie datele finale. Nu conteaza ca erau incomplete, ca sunt pline de greseli “lac sa fie ca, gura casca sunt destui”.  

     Ce-a iesit, “sa va tineti cu mainile de nas”,  bietului “FOST OSTAS” in loc sa-i  creasca, i-a scazut pensia.  De crescut cei drept  a crescut pe ici pe colo cate o pensie, cu vreo 2-3 RONI  mai ales la cei plecati dintre noi “Dumnezeu sa-i ierte”. Si uite asa “NEVOIE MARE”  devenit peste noapte “MAISTRUL COFETAR” s-a facut de “toata cacaoa”. 

    Dar credeti ca s-a “rusinica”, ca si-a cerut scuze, c-a retractat prostiile care i-au scapat? As nici vorba, el fiind cel mai mare, mai tare, mai frumos, mai vartos si mai mare calcator prin strachini, nu s-a sinchisit in  marsul trimfal spre “GLORIA ETERNA”.
    Si s-a mai pus o piatra grea, pe sufletul bietului “FOST OSTAS”, ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat, ca si cum am fi fost niste “tampi”, s-a apucat “NEVOIE MARE” sa-si intoxice si “COZILE DE TOPOR”  ca pensile au crescut la peste 90% din “FOSTII OSTASI”, ca doar la o mica parte au scazut si aceia plecati inainte de termen.

     Fara “rusinica”, cu tupeu cat el de mare (in grade si fizic), nici nu clipea cand el cu gurita lui afirma mai deunazi: “DACA O SINGURA PENSIE MILITARA VA SCADEA, EU IMI DAU DEMISIA! ASA IMI CER ONOAREA SI DEMNITATEA MEA DE MILITAR! ”
    Doar  o mica parte dintre “AI NOSTRI”, pentru care “onoarea militara” este mai prejos decat firimiturile si promisiunile electorale aruncate de “UNELTE”,  aburiti de cei cativa RONI primiti in plus, pe care ii asteapta cu mana intinsa, pentru a-i trece in cont, adreseaza scrisori de multumire in “ultima fituica”, fiecare ca un fin si dezinteresat “OBSERVATOR”. Si in culmea prostiei si a extazului, fara a se dezobisnui de mentalitatea de “SLUGA”, ii scrie  in nume personal, scrisori pline de multumire “MAISTRUL COFETAR”. 

     Uita insa ce inseamna comunitatea de interese, sacrificii si idealuri pe care mai ieri le teseam impreuna in serile reci ale apartamentelor noastre, cand ne adunam la un cartof prajit (atunci avea si el cutitul la os) si se disociaza de noi ca de raie. Ba culmea infatuarii, plin de sine ii explica sotiei “mie mi-a crescut, numai prostii se agita degeaba”.

      Dupa atatia ani in care am trait cu aceeasi paine impreuna: in aplicatii, pe santiere, la munci agricole, canale, la inlaturarea efectelor dezastrelor naturale etc, atat a mai ramas?       
   Amar si jale este in cupa mea de neindreptatit, de doua ori, o data pentru ca sunt furat la drumul mare de cei care-i  conduc tara, pe care atatia ani i-am aparat de dusmani fiind capabil sa-i “apar chiar cu pretul vietii”, pentru ca ei sa creasca si invete in liniste si a doua oara pentru ca sunt  tradat de cei cu care am impartit ani de-a randul camera rece si insalubra (doar se faceau economii) a caminului de garnizoana in departat de civilizatie si caruia poate i-am intins o mana de ajutor atuci cand a avut nevoie. 
   Dar s-a ivit “SINGHINASUL”, incomod pentru “MAISTRUL COFETAR”, pentru  “COZILOR DE TOPOR”, el nu s-a increzut nici o clipa in minciunile sfruntate ale “UNELTELOR” aratandu-se ca singura mangaiere a “FOSTULUI OSTAS”. 

     El a sunat adunarea si sub steagul lui randurile lui au crescut , imbogatindu-se in fiecare zi cu “OSTASII” adevarati, cei carora nu le este frica de repercursiuni, care nu se lasa manipulati de mincinosi si santajisti, care o viata intrega au respectat legile si Constituia.

      La inceput mai greu,  dar incet incet “SINGHINASUL” s-a pus pe treaba si azi, are un cuvant greu de spus,  bazat pe corectitudine si adevar, pe respect si grijuliu fata “OSTASI”. L-am vazut cu ochii mei anul trecut la 2 mitinguri: carunt dar dornic de dreptate si adevar.
Receptiv la observatiile venite din interior, la inceput asemeni copilului care invata sa mearga, mai nesigur dar luptand pentru fiecare pas. 

      Lupta astazi alaturi de noi si pentru cei imobilizati pe patul de spital, scaunul cu rotile, plecati prea curand  ..., plecati pe alte meleaguri dar cu dragoste de colegi si care nu pot veni alaturi de voi “FOSTII OSTASI” inca apti sa va aparati drepturile incalcate cu nesimtire de   “NEVOIE MARE”, “UNELTE”  si “MAISTRUL COFETAR”. 
 Si pentru ca zilele cat se mai sunt la putere le sunt numerate, fac si eu o declaratie, pentru ca “NU O SINGURA PENSIE MILITARA A SCAZUT, EI TREBUIE SA DEA SEAMA IN FATA VOASTRA ! ASA CERE ONOAREA SI DEMNITATEA DE MILITAR! ”
Pana atunci ascultam semnalul pe care il da “SINGHINASUL”, fiecare mai  probeaza o data hainele de sarbatoare, isi acordeaza vocea, pregateste ceaiul, verifica pancartele, fluierul, steguletul, sepcuta, ... si se pregateste ca 24 IANUARIE  sa participe la “asaltul Bucurestiului”. 
  Cu deosebita stima si amaraciune, al vostru coleg care din pacate nu poate fi alaturi de voi in aceasta zi.
“D u m n e z e u   s a   n e   a j u t e !”
Col.(r) Groza Constantin